Mircea Dinutz: „Cartea şi computerul”

Citim în Dicţionarul explicativ al limbii române (1998), la cuvântul CARTE, următoarele : « Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum ». Ca obiect material, nimic mai mult. Ca obiect spiritual, estetic şi moral, deopotrivă, definiţia de mai sus este foarte departe de a satisface. Când a inventat, în Europa, tiparul cu litere mobile, Johann Gutenberg (1400-1468) n-a realizat, probabil, că a inaugurat o nouă epocă. Lumina literei tipărite a pătruns în toate colţurile Europei, mai mult sau mai puţin balcanice, şi…de aici, mai departe. Minţile omeneşti s-au deschis, asemenea, spre bine şi spre rău, informaţia a circulat mai rapid cu toate consecinţele (bune şi rele) ce decurg de aici. Pe de o parte, mintea din ce în ce mai îndrăzneaţă a omului a dus la o « explozie » fără precedent a descoperirilor tehnice şi ştiinţifice, mărind încrederea în sine a singurei fiinţe aflate în poziţie bipedă, pentru a măsura distanţele dintre el şi linia infinitului, cu cât mai mari, cu atât mai provocatoare, iar pe de altă parte, a mărit simţitor posibilităţile de COMUNICARE între semeni, între om şi umanitate, între om şi Sinele său, ceea ce crea şansa unui acord pe termen nelimitat între Om şi Univers. Litera tipărită menţine mintea vie, o obligă să se afle permanent într-un proces de căutare şi descoperire, construind şi reconstruind « ad infinitum », întru găsirea unor soluţii noi, cu întemeierea armonioasă a relaţiei cu ceilalţi şi cu Sine.

Dacă deschidem acelaşi Dicţionar…, la cuvântul COMPUTER, găsim următoarele : « Calculator electronic ; ordinator (…) compus dintr-un număr variabil de unităţi specialzate şi comandate de acelaşi program înregistrat, care permite efectuarea unor operaţii complexe aritmetice şi logice, fără intervenţia omului (s.n.) şi care rezolvă probleme economice, ştiinţifice, militare, administrative… » . Rămâi pe gânduri (mut de admiraţie)…Ce comod e să lucreze un mecanism în locul tău – şi încă la asemenea parametri de eficienţă ! Evident, nu vreau să simplific şi să vulgarizez noua relaţie om-computer, mult mai complicată şi mult mai pretenţioasă, dar un lucru e SIGUR – ea este net inferioară relaţiei om-om, creează comodităţi şi dependenţă ! Condamnă la izolare, afectează interioritatea noastră, altădată clădită cu devotament şi dragoste, protejată în faţa cifrelor reci şi a imaginilor (mult prea grăbite), proiectate de aparate…Imaginea poate fi un preţios auxiliar, ne poate sta aproape în orice exerciţiu intelectual, dar ea NU ÎNTEMEIAZĂ, nu clădeşte nimic trainic…

Astăzi, cuvântul IMAGINE a devenit omniprezent, absoarbe totul şi, asociată puterii calculatorului, ne goleşte de omenesc, distruge – fără să ne dăm seama – ce avem mai bun în noi. OMUL CĂRŢII era şi rămâne UN OM AL IMAGINARULUI, un imaginar ordonat în toate treptele sale fireşti de existenţă : realitate, imagine (creată, nu primită !), vis, poveste, legendă, mit ; era omul creator şi sper să rămână aşa ! OMUL-COMPUTER, dependent de imagine şi de instrumentul care l-a fascinat, se hrăneşte din puterea cifrelor şi a memoriei artificiale – pentru a se proiecta pe sine într-o dezordine progresivă a valorilor şi nonvalorilor, melanj dezgustător de modern şi de actual. Omul-computer se condamnă pe sine (nevoind să fie stăpânul, ci sclavul instrumentului pe care-l foloseşte!) – la superficialitate, printr-o specializare îngustă, dar profitabilă, se condamnă – irevocabil ! – la înstrăinarea de sine şi însingurare în univers. Poate că lucrurile să nu fie chiar aşa dramatice (pe moment…), dar pericolul e real, nu am nicio îndoială. Nu sunt, nici pe departe, primul care trage un sever semnal de alarmă.

Mi-a fost dat să constat, în calitate de profesor al unui important Colegiu, unde Informatica (în mod justificat) se află la mare cinste – că elevii noştri dotaţi şi supradotaţi, inteligenţi şi perspicace, cel mai adesea pragmatici şi plini de obiective îndrăzneţe, întorc spatele bibliotecii, considerând lectura o inutilitate, curată pierdere de timp, şi fac din computer o prelungire firească a fiinţei lor…Mi se pare mie, sau unii dintre ei, fanatici neclintiţi ai calculatorului, au ajuns din ce în ce mai săraci (spiritual), dispuşi să terfelească tot ce au respectat, înaintea lor, generaţii de-a rândul, cu iresponsabilitatea acelora care îşi închipuie că totul sau aproape totul li se cuvine, că dreptatea, adevărul – nu există decât de partea aceasta a baricadei, fără şanse de dialog ? ! ?

Tinerii de astăzi, după un ilustru model transoceanic, nu dau prea mulţi bani pe cultura generală – la ce bun ? ! ? Chiar dacă, deocamdată, evită să recunoască acest lucru. Mi-aş permite să o citez pe IRINA MAVRODIN, distinsă personalitate a literaturii române, eminentă traducătoare din limba franceză (M.Proust, A.Camus, G.Flaubert) : « Astăzi, pentru generaţiile mature sau mai vârstnice, cultura generală înseamnă ceea ce a însemnat totdeauna : un bagaj de cunoştinţe esenţiale, din diferite domenii, dar mai cu seamă DIN CEL UMANIST (sic ! – s.n.), cunoştinţe fără de care un individ nu se poate considera un intelectual ». Subscriu unui asemenea punct de vedere, fără nicio ezitare. Cei tineri nici măcar nu vor tăgădui… – vor ignora ! ! ! Ca atâteea alte lucruri…

Mi-ar părea rău ca, în urma acestui tablou semi-apocaliptic (sugerat), să trec drept un « încuiat », ostil progresului, incapabil să vadă şi să aprecieze (nu-i aşa ? !) avantajele celei mai înalte tehnologii ş.a.m.d. Poate că văd, poate că înţeleg.., Cu minima condiţie ca ordinatorul, de pildă, să se afle sub controlul omului (stăpân pe sine, echilibrat, deschis spre semenii săi, spre lume, spre luminile niciodată stinse ale Spiritului) ; cu maxima condiţie ca să se înţeleagă că nicicând tele-imaginea, cartea în format electronic, informaţia sistematizată nu vor putea înlocui CARTEA – ca obiect material/spiritual, ce va supravieţui, atâta vreme cât omul va supravieţui. Cele două mari cuceriri ale sale – CARTEA şi CALCULATORUL – nu sunt incompatibile, cum lasă a se înţelege uniimindivizi cu mintea uscată de cifre şi deshidratată de unda devastatoare a unui program cinic şi exclusivist.

prof. Mircea Dinutz, Colegiul Naţional « Unirea »- Focşani

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: