REVIN: Mihaela Moscu (XII B), Diana Bortă (XII C), Elena Chirilă (XII C), Alina Balan (XII B), Simona Tujan (X B), Delia Savin (X C) – Grupul Şcolar „Gheorghe Balş” – Adjud

 

MIHAELA MOSCU, clasa a XII-a B

Grupul Şcolar « Gheorghe Balş »

Răsărit uitat

Lume nebună…Cu toţii se agită, ca o mare izbită de valuri. Afară, lumina putredă alunecă pe lângă forme, fără nicio trăire. Nu mai simţi nici vântul cum bate. Toţi urlă la lună şi ar vrea s-o sfâşie, de parcă ar sta, însângerată, la vedere. Cântările de altădată, ce se înălţau mântuitoare, pe Scara spre Ceruri – acum cheamă Moartea din orice colţ pânditoare. Ne izbim cu sufletele de ceaţa ce se-ncheagă spre întuneric – invocând eclipsa de suflete moarte.

Mă privesc pe mine, printre mulţimi putrede, trezindu-mi viaţa – să mi se scurgă printr-o mână ce-ar vrea să strângă lumina.

Au uitat oamenii ! De fapt, făpturi întunecate fără de frumuseţe : răzvrătiţi şi înveninaţi, alungând orice urmă de lumină. Cine crede şi vede lumina – şi el e sfâşiat de un convoi – şi apoi se zbate alungat. Astăzi speranţa se scurge prin sângele păcatului. Să ne strângem sângele din priviri, de pe chipuri, de pe mâini – dar cum alungăm nepăsarea ? Omenirea pe Dumnezeu iar l-a trădat…Cum să mai privim, măcar o dată, Răsăritul Nesângerând ?….

*


 

Fragmente de ritm


 

Se-ascunde suferinţa

Sub masca de surâsuri :

Un labirint în care-ţi pierzi drepta judecată – printre

Visuri

*

Rup glasul morţii care-mi strigă-a sete

Calc pe cadavre-ntinse, drept carpete –

Azi pasăre de-aş fi – nu vreau ca să mai zbor

Şi cum să zbori, când semenii îţi mor ?

*

ochiul lunar a rămas treaz

pângărind o lumină – căzută-n tăcerea de piatră


 

*


 

DIANA BORTĂ, clasa a XII-a C,

Grupul Şcolar « Gheorghe Balş »


 

Melopea dragostei

Lacrimi de lumină

Vie se văd în depărtări –

Dar eu deja nu pot

De peste mări – să mă

Întorc…

*

Cu fiecare pas al

Tău mai departe de

Mine picături mari de

Viaţă curg din

Trupul meu – vestejită

Frunză – am ajuns

Deja la ultimul

Strop

*

Peisaje pustii se arată

În faţa mea şi

Am găsit că

Suport deşertul mai

Bine decât despărţirea

Noastră

*

Iarna aceasta nu a

Mai nins…durerea pe

Care mi-ai lăsat-o

In suflet mi-a

Răscolit universul iar

Fulgii de nea au

Dispărut

*

Pentru tine iubirea a

Fost jocul multicolor al

Razelor de soare – deasupra

Unei ape – dar nu

Te-ai gândit că pe

Mine mă doare

*

Luna cade lin

Printre ruinele caselor

Părăsite…aşa am

Ajuns şi eu după

Plecarea ta

*

Văd dansul stropilor

De ploaie – simt

Jocul vântului

Liber – şi aud bătăile

Aripilor de îngeri – de

Care sunt din ce în

Ce mai aproape

*

Păianjenii îşi ţes

Pânza plină de rouă

În lumina razelor

Soarelui ce răsare

Deasupra mormântului

Meu – doar umbra unei

Lumânări mă mai

Veghează

*

Descopăr că fără

Tine am mai mult

Spaţiu în jurul meu – dar

Această libertate

Nu-mi umple golul

Din suflet pe care

Mi l-ai lăsat

*

Vântul bate printre

Picăturile de

Ploaie care spală

Tot în urma lor…a

Spălat chiar şi

Iubirea noastră

*


 

ELENA CHIRILĂ, clasa a XII-a C,

Grupul Şcolar « Gheorghe Balş »


 

Viziune

Cranii mânjite cu moartea –

Legăn viaţa s-o adorm…

Zac de peste ani

În pântec de putregai:

Mâini murdare şi uscate

Voci se-aud – din ecouri

Picură otravă.

Pământul musteşte de sânge

Şi valuri cu parfum de sânge

Putred…auzi

Îngeri cântând prohodul

Si moartea cântându-şi singură

La-nsurătoare…

*

ALINA BALAN, clasa a XII-a B,

Grupul Şcolar “Gheorghe Balş


Aud speranţa!

Sunt o groapă plină cu-amintiri

Ce să-nveţe să zboare au început

Cuib de vară şi de iernut…

Aud speranţa cum creşte

Şi-mi spun în mine :

E bine…

Lacrima-mi taie obrazul c-un hârşcâit :

E prea mult, prea mult de iubit…

*

SIMONA TUJAN, clasa a X-a B,

G.Ş. « Gheorghe Balş »

Toamna

Şi atunci

Când vine ploaia

Dintr-o lacrimă

În alta

Se îmbracă

În veşmântul tristeţii

*

Departe

Îmi simt pleoapele

Departe în port

Acelaşi sunet neînsemnat

Al timpului

Trec pe sub jumătatea mării

Fără să-i simt răsuflarea

Marea înnoptează afară

Înnoptează mereu

*

Regina

Ca o regină a nopţii

Nici măcar o mie de flori

Nu mă rănesc aşa

Precum – suavă – vorba ta

Ne rugăm să fim oameni

Şi la căderea nopţii

Îţi atingem petalele

Printre toate amurgurile

*

DELIA SAVIN, clasa a X-a C,

Grupul Şcolar « Gheorghe Balş »

Înger

Mă plimb pe o rază de soare

Şi un nor îmi stă sub picioare –

Luna-mi zâmbeşte-nţeleaptă şi sper

Că voi mă vedeţi sus pe cer.

Am fost om, dar acum înger sunt,

De mult nu mai stau pe pământ.

Vă privesc şi mi-e chiar dor de voi,

Dar viaţa n-o mai pot lua-napoi…

Mi-e bine, mă plimb şi chiar cânt,

Colo-n ceruri, la Domnul cel blând…

Am plecat dintre voi, n-am murit !

M-am ascuns după ploaie şi vânt…

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: