Scriitori (şi erudiţi) vrânceni contemporani: prof. dr. FLORINEL AGAFIŢEI

 

PREZENTAREA OMULUI, DASCĂLULUI, SCRIITORULUI…

1. NUME: AGAFIŢEI

2. PRENUME: FLORINEL

3. PSEUDONIM: NĂNEŞTEANU BRANIŞTE

4. DATA NAŞTERII: 17 NOIEMBRIE, 1965

5. LOCUL NAŞTERII: LUETA, HARGHITA

6. PĂRINŢII: AGAFIŢEI TĂNĂSACHE – profesor limba română, pensionar; AGAFIŢEI ELENA – profesor limba română, pensionar

7. STUDII: Universitatea Al.I. CuzaIAŞI, Facultatea de Istorie şi Filosofie/1986-1989; DOCTORAT – Istoria Filosofiei cu Teza: Simbol şi simbolizare indiană în sculptura lui Constantin Brâncuşi – 1999.

8. FUNCŢII: Profesor titular – Şcoala Profesor “Al-Spînu” – Goleşti, Vrancea; profesor asociat al Colegiului Focşani/ Facultatea de Psiho-Pedagogie/Universitatea Bucureşti

9. COLABORĂRI LA REVISTE şi ZIARE

1983/1984 – Revista Noastră / Focşani, coordonator prof. Petrache Dima;

1990/1992 – Ziarul Românul Liber / The Free Romanian, U.K. London

1998/2000 – Revista Salonul Literar/Focşani, Vrancea;

2000/2006 – Revista Saeculum, Focşani, Vrancea

10. DEBUTUL ABSOLUT: Cu poezie în Revista Noastră, Focşani, 1983;

11. DEBUTUL EDITORIAL: Cu romanul Careul Mare, Editura Nona, Piatra Neamţ, 2000 – Marele premiu al Concursului Naţional de proză „Mihail Sadoveanu”, ediţia a XIV-a noiembrie, 1999, Piatra Neamţ;

12. Cărţi publicate:

1. Simbol şi simbolizare indiană în sculptura lui Constantin Brâncuşi, Editura Salonul Literar, Focşani, 2001, teză de doctorat, 177 pagini;

2. Accepţia indiană a simbolului în opera lui Mihai Eminescu, Editura T, Iaşi, 2004, eseu, 74 pagini;

3. Anamneze, Editura T, Iaşi, 2004, proză scurtă, 40 pagini;

4. Baronul, Editura T, Iaşi, 2004, roman, 153 pagini.

5. Haita, Editura T, Iaşi, 2005, roman, 148 de pagini.

6. Pipa, Editura Marineasa, Timiş, 2005, proză scurtă, în volum colectiv.

7 . Itinerarii spirituale, Editura T, Iaşi, 2006, 75 pagini.

13. Apariţii în volum:

Scriitori în devenire, vol I., Editura Alas, 2004, Călăraşi, cu romanul Baronul;

Demonul discret, Editura Marineasa, Timiş, 2005, cu „Pipa”.

14. Premii literare obţinute:

1. Marele Premiu al concursului naţional de proză „Mihail Sadoveanu”, Piatra Neamţ, ediţia XIV-a, 1999 cu romanul Careul Mare;

2. Premiul I cu romanul în manuscris Anamnesis und Gestalt, în cadrul concursului naţional de proză, „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, 2000;

3. Premiul I în cadrul concursului naţional de eseu „Mihai Eminescu”, Cluj Napoca, 15 ianuarie, 2001, cu Accepţia indiană a simbolului în opera lui Mihai Eminescu;

4. Premiul naţional pentru proză scurtă în cadrul concursului “Liviu Rebreanu”, de la Aiud, Alba Iulia, 2002, cu “Anamneze”;

5. Premiul I în cadrul concursului naţional pentru proză de la Călăraşi, “Al. Odobescu”, ediţia a XXIV-a, cu romanul Baronul, în anul 2004;

6. Premiul al III-lea în cadrul concursului naţional de proză scurtă “Sorin Titel”, Timiş, 2005, cu scrierea “Pipa”.

15. REFERINŢE CRITICE SELECTIVE:

ÎN REVISTE:

Revista V – Focşani, Vrancea, Cronică asupra romanului Careul Mare, semnează Traian Olteanu;

Revista V – Focşani, Vrancea, Cronică asupra cărţii Simbol şi simbolizare indiană în sculptura lui Constantin Brâncuşi, semnată de Negoiţă Lăptoiu, cercetător principal, Muzeul Naţional de Artă din Cluj;

Revista Viaţa Românească, Bucureşti, nr.3/4, 2005, Mircea DinutzTribulaţiile unui moralist, opinii critice asupra romanului Baronul;

Revista Viaţa Românească, Bucureşti, nr.7/8, 2001, Jurnalul adolescentului întârziat, Gabriel Funica, referiri critice la Romanul Careul Mare;

Revista Contemporanul, nr.5/8, februarie 2003, Mara Magda Maftei, Probleme literare, opinii critice asupra romanului Careul Mare;

Adevărul de Cluj, anul XIII, nr.3113, ¾ februarie, 2001, la rubrica Actualitatea culturală, Debut în roman, Careul Mare, semnează Ionel Andraşoni;

Adevărul de Cluj, anul XIII, nr. 3218, iunie, 2001, O carte esenţială – anul Brâncuşi, referiri critice pe marginea cărţii Simbol şi simbolizare indiană în sculptura lui Brâncuşi, semnează Ionel Andraşoni;

Revista Saeculum, Focşani, nr. 9/2004, Un orientalist la Focşani, Mircea Dinutz, cu referiri la toate cărţile publicate de Florinel Agafiţei

Gazeta de Transilvania – Cultura, Consemnări / Învinşi şi învingători, Anca Maria Dobri, referiri critice la romanul Baronul

Lector Revista Bibliotecii Duiliu Zamfirescu Focşani, anul II, nr. 3, mai 2004, Florin Paraschiv cu Şoapta lui Archimboldo, referiri la Anamneze.

16. ÎN VOLUME:

Vocaţie şi destin, 600 fişe portret pentru un tablou spiritual istoric al judeţului Vrancea, autori Valeriu Anghel şi Alexandru Deşliu, Editura Terra, Focşani, Vrancea, 2000

Istoria literaturii Române, Ion Rotaru, carte aflată în lucru;

17. ADRESĂ. TELEFON:

Strada Panduri, nr. 9, ap. 81, Sc.V, Cod 620 150, Focşani, Vrancea

Mobil. 0729169060; Fix: 0237 212425

E-mail: f_agafiţei@yahoo.com

*

Scriitorul Florinel Agafiţei…:

Oare nu vi s-a întâmplat niciodată să vreţi a întoarce spatele acestei lumi nebune, să uitaţi de toţi şi de toate, de micile ori marile coterii, de falsitatea sau micimea unora pe care-i credeaţi reali, corecţi, adevăraţi, dar care v-au înşelat aşteptările? Oare n-aţi visat că vă puteţi smulge din mocirla vieţii cotidiene, pentru a vă opri cât mai departe de aerul pestilenţial al zilei, într-un paradis camuflat – la antipozi – de palmierii seculari sprijiniţi cu frunţile în cerul nefiresc de albastru al unor lumi neştiute? Oare nu v-a trecut un fior la gândul că viaţa trece pe lângă voi, nepermiţându-vă să faceţi altceva decât o muncă asiduă, permanentă, care vă stoarce cotidian suflul vital? Noi am traversat asemenea stări mai mult ca niciodată, în ultimele cinci luni de zile. Tocmai de aceea ne-am refugiat, la un moment dat, în lumea amintirilor dragi, de unde ne-am extras energia necesară supravieţuirii următoarei jumătăţi de an: back to India! Vă oferim şi dvs., osteniţilor zilei, un paragraf din viitorul nostru roman, „India, dragostea mea!”, pe care sperăm să-l putem duce la împlinire; un paragraf, care să vă poarte măcar şi pentru cinci minute în altă lume… aşa, ca o terapie a sinelui prea zbuciumat de mizeria zilei.

(…) Era vară, iar în casa celui unde fusesem găzduit pentru a deprinde complexa gândire a Upanishadelor, răcoarea dată de aerul condiţionat făcea ca totul să pară mai suportabil: temperatura anormală, zumzetul enervant al gâzelor, tăcerea ermetică a vrafurilor de cărţi, fişele… Într-un colţ, o plantă obosită de scurgerea vremii îşi aplecase frunzele mari către pământ, într-o preacucernică închinăciune şi rugă mântuitoare. Dincolo de spaţiul devenit îngust al încăperii, lumina tăia prin aer contururi nefireşti, morganatice, prăbuşind prezentul în iluzia veşnică a nedevenirii; prin curtea ce se ghicea în vecinătate, petale de trandafiri se roteau planând spiralat, alungate fiind – din ramurile ţepoase – de păsările bul-bul, agitate acum mai mult decât în zilele din urmă. Ceva avea să se petreacă, ceva avea să se întâmple, dar nu bănuiam ce. De luni bune vieţuiam într-o altă lume, dar nu reuşisem să deprind decât câteva lucruri fireşti, cotidiene, în rest, nimic… Rămăsesem opac altor semnale, deşi doream să mă deschid acestui univers fabulos care era India arhaică, o Indie păstrată miraculos, în frânturi, printre clădirile pur occidentale, centralele atomice, aeroporturile imense şi sărăcia mult prea evidentă, a sutelor de milioane de hinduşi… Învârteam creionul între degete căutând răspunsuri unor întrebări puse cu mii de ani în urmă şi-mi recunoşteam neputinţa, de occidental fals, şcolit din vârful buzelor, dar stăpânit de absurda pretenţie că provine dintr-o cultură superioară întocmită miraculos de greci şi reclădită de spiritele Renaşterii. De când ajunsesem în India, nimic din ce întreprinsesem nu-mi făcuse mie – în primul rând – o impresie onorabilă. Căutam fără să ştiu ce anume, umblam fără vreo ţintă precisă, mestecam ştiinţa upanishadelor fără s-o înţeleg şi, cu toate astea, mergeam mai departe cu o încăpăţânare aidoma celei a catârului care se împotriveşte stăpânului dur, inflexibil. Schopenhauerian până la moarte, aşadar, în vreme ce o întreagă minunăţie spirituală năvălea peste mine în biblioteca gurului Balakrishnan din toate direcţiile, căci încăperea-i anume amenajată, fusese astfel amplasată, încât intrai în ea ca într-un templu printr-o singură tăietură ce ţinea loc de uşă, sau ca într-o stupa, unde ajungeai doar dacă treceai printr-un tunel labirintic, subteran. Cu toate astea, lumina era pretutindeni, căldura aşijderea, praful manuscriselor, dulceag – similar celui adulmecat în anticariatele ascunse prin ganguri – plutea prin aerul deranjat de aparatele moderne, condiţionate… Zilnic, la corvoadă: traduceri, lecturi, iar traduceri, din pali, bengali şi iar lecturi din sanskrita vedică, în vreme ce alţi tineri de vârsta mea respirau hormonal peste femei, împlântându-şi nările în plete blonde sau brunete, trăindu-şi mirific viaţa, până la epuizare, până la extenuare totală… Eu, însă, mă imolam în vecinătatea zeilor şi a rishilor, cei din urmă înţelepţi care tulburaseră o lume întreagă milenii în urmă, prin întrebările puse privind universul, lumea, omul, interogaţii care par, azi, coborâte dintr-o ciudată existenţă, mai mult mitică, decât reală, chestiuni care nu-şi mai au locul aici şi acum… Apoi linişte, linişte absolută… după care, paşii catifelaţi ai ploii peste acoperişul din tablă întoarsă. Pricepeam – abia acum – agitaţia bul-bulilor, dansul aprioric al petalelor de trandafir, dar nu mai înţelegeam muzica din camera vecină, pornită din plămânii pianului clasic, muzică identică celei auzite pe vaporul ce mă adusese în subcontinent. Şi tremurul clapelor şi melancolia interpretării mi se revelară dintr-o dată; totuşi, nu mă dumiream cum de blonda poloneză – cu ochi de-un verde învăpăiat – poate să fie în aceeaşi casă a lui Balakrishnan, dincolo de peretele blindat cu cărţi… Deşi venise în India tot cu o bursă de studii, nu-mi pomenise vreodată în discuţiile purtate la prora transatlanticului – clasa a II-a – că ar fi interesată şi de filosofia indiană, ci numai de lingvistică, prin urmare n-ar fi trebuit să ne mai întâlnim niciodată, întrucât traseul ei ar fi trebuit s-o ducă în cealaltă parte a Indiei, anume în Bengal, nu în New Delhi, unde era acum… În acel Delhi unde mă găseam şi eu… doar la câţiva paşi de mine… Deodată, muzica lui Chopin invadă mai aprig grădina casei, revărsându-se peste trepte, pătrunzând în lacrimile ploii şi scurgându-se odată cu ele în pământ, readucând în simţiri plantele însetate, trezind gâzele, zburătăcind păsările prăfuite în direcţii nebănuite, ameţindu-le prin aerul sălbatec sedus de parfumul musonului răzbunat de norii grei, cenuşii… Mă ridic precum un resort şi dau uşa încarcerată-n cărţi, la o parte; blonda poloneză, cu degete lungi, excesiv de albe, stă aplecată peste clapele pianului… şi nu e un vis… nu e o amăgire, blonda e reală ca şi Māya indienilor…

prof. dr. Florinel Agafiţei

*

…orientalistul-sanscritologul Florinel Agafiţei…:

glosar sanskrit-român

Acest început de glosar ilustrează că nu ştim prea multe despre propria limbă română şi posibilităţile sale de conservare în veac. Oferim cititorului câţiva termeni care se regăsesc în formă, dar mai ales în conţinut, atât în limba română, cât şi în sanskrită. Nu este o noutate faptul că amândouă pleacă dintr-un trup comun, cel indo-european, pe diferite căi, şi nu noi suntem cei care facem primii o asemenea observaţie; dar avem pretenţia ca, prin expunerea paralelă a anumitor termeni, să le deturnăm multora concepţiile potrivit cărora destule cuvinte din vocabularul limbii române, ar fi de origine latină. Comuniunea cu limba sanskrită clasică este evidentă şi numai cine nu doreşte nu observă similitudinile puse de noi în evidenţă. Înainte de a lectura cuvinte simple, înşiruite respectând alfabetul limbii române, mai facem precizarea că nu am avut la îndemână în demersul nostru decât Dicţionarul sanskrit/englez, apărut în India, la New Delhi în 1993 (prima ediţie a fost tot în capitala Indiei, în anul 1899, de atunci mai apărând încă zece ediţii!) Editura Motilal Banarsidas, dicţionar care cuprinde 1.800.000 de cuvinte şi expresii, îngrijit fiind de savanţi aparţinând unor centre universitare renumite, precum Oxford, Hon.LL.D.Calcutta, Jena. Regretăm că nu am avut posibilitatea reproducerii termenilor în varianta sanskrită, fiind obligaţi să utilizăm caracterele limbii latine. De asemenea, aducem cu această ocazie cuvenitele mulţumiri fostului Ambasador al Indiei la Bucureşti, Rajiv Dogra, care ne-a dăruit acest preţios dicţionar apărut în celebra ediţie Sir Monier Monier-Williams.

1. Ansin = care poartă o povară; în limba română a rezultat asin, prin dispariţia

consoanei „n”;

2. Akta = a conduce; în limba română a rezultat cuvântul act, prin extensie acţiune;

3. Agre-ga=a merge în faţă, înainte; presupune ideea de mişcare (în R.V.,IX,86,45). În

limba română a rezultat termenul de a se agrega, care presupune ideea de mişcare, cu referire la elemente, adică a se uni într-un tot;

4. Angin=corporal; în limba română a rezultat angină sau angină, care se referă la o

boală a corpului localizată fie în zona amigdalelor, a faringelui sau în zona inimii;

5. Angiras=în sanskrită are mai multe semnificaţii, printre care şi aceea de personificări

ale unor obiecte luminoase, stări luminoase care ţin de lumea lui Agni şi a altor zeităţi. Este şi numele unui cunoscut Rishi, autor al imnurilor cuprinse în R.V., a unui cod de legi şi a unui tratat de astronomie, a cărui ascendenţă este una celestă. În limba română este prezent sub denumirea de înger, deşi latiniştii susţin că el provine din limba latină, respectiv din angellus;

6. Ati-dantura=cel ai cărui dinţi sunt foarte proeminenţi, scoşi în exterior; în limba

română a rezultat dantura;

7. Ati-mangalya= loc pitoresc, frumos; în limba română s-a păstrat termenul de

Mangalia alături de Callatis;

8. Ati-bala= cel puternic; îl găsim în cuvântul Decebal, supranumele regelui dac care s-a

sinucis în anul 106, după Hristos;

9. Atîta=care s-a dus, care a murit, dar are şi alte sensuri, în funcţie de context; în limba

română îl găsim în aceeaşi formă, în expresia atât i-a fost dat să trăiască;

10. A-daiva=care se referă la divinitate; în limba română este cuvântul divin;

11. A-dandana=care se referă la o pedeapsă nedreaptă, iar prin aceasta se poate ajunge la

o situaţie de scandal, de nemulţumire, de ripostă, de protest din partea celui afectat de decizia respectivă; în limba română există termenul dandana, cu înţelesul de întâmplare neplăcută, belea, bucluc, încurcătură, zgomot mare, tărăboi;

12. Adhi-roha=montan, referitor la munte; în limba română există localităţi montane cu

acest nume, Roh(i)a, vezi şi monahul de la Roh(i)a, Nicu Steinhardt;

13. An-apluta=care nu este atins de apă, deasupra apei; în limba română, există cuvântul

plută, care înseamnă ambarcaţiune uşoară, plutitoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună şi destinată transportului trunchiurilor pe apele curgătoare. La români, întâlnim această străveche îndeletnicire, care s-a practicat şi datorită prezenţei pădurilor pe aproape întreg cuprinsul spaţiului mioritic în vechime, dar şi numeroaselor ape curgătoare, care împânzesc precum aţa plasei păianjenului, glia cuprinsă între Carpaţi, Dunăre şi Mare. Eşti venit cu pluta pe Bistriţa, iată o expresie care spune multe şi despre subtilitatea limbajului nostru arhaic;

14. A-nasa=fără nas; în limba română este cuvântul nas, ca şi în latină, nasus;

15. Anu-bandha=în conexiune, împreună, legaţi, ataşaţi; în limba română a rezultat

cuvântul bandă, care are şi înţelesul de ceată, grup de răufăcători care acţionează împreună sub conducerea unui şef;

16. Anu-sarpa=serpentină, şarpe; în limba română, aceeaşi semnificaţie, aceea de şarpe;

17. Antara=a fi în interior; în limba română, cuvântul interior;

18. Antastya=intestine; în limba română, aceeaşi semnificaţie;

19. Apa-watt=legat de apă, privitor la apă; în limba română, apă;

20. Apa-gata=care a dispărut, mort, distrus, care nu mai este, care s-a dus, s-a terminat; în română există termenul gata, care înseamnă isprăvit, terminat etc.;

21. Abhi-kruddha=a fi furios; în limba română a rezultat cuvântul crud, care înseamnă şi vitreg, rău, violent, sângeros;

22. A-rajas=clasă superioară a divinităţilor, rajah, adică în limba română, rege;

23. A-manusha=care nu aparţine omului, care este deasupra omului, divin; avem în română termenul mănuşă, care este un obiect ce se poartă peste mână, având astfel şi conotaţia lui deasupra, peste;

24. A-marta=care nu este mort, imortal; în română a rezultat atât termenul mort cât şi imortal;

25. A-matrik=fără mamă, fără matrice; în română avem termenul de matrice care înseamnă, anatomic spunând, uter;

26. A-loka=fără loc, în română a rezultat termenul loc;

27. Amla-varga=care se referă la o plantă cu frunze şi fructe acide sau care înţeapă; în română avem termenul de vargă, care înseamnă nuia lungă, subţire, flexibilă, dar este şi o plantă erbacee cu tulpina şi ramurile ţepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule;

28. Arya = şi cu sensul de lord, stăpân; în limba română este termenul de arian, care înseamnă popor indo-european, rasa ariană la nazişti fiind rasa superioară, stăpâna celorlalte rase;

29. A-latrina=mizerie; în română există chiar termenul ca atare, latrină, care înseamnă closet, privată, hazna;

30. A-lipsa=lipsit de dorinţe; în română a rezultat termenul lipsă;

31. Ava-tara=coborârea unei zeităţi din ceruri, din Paradis; în română există termenul de avatar care se traduce prin reîncarnare succesivă a unei fiinţe;

32. Avara=josnic, inferior, neimportant, de mică valoare etc.; în limba română a dat avar, care înseamnă om zgârcit;

33. Ava-rudha=apropiat, descendent; în limba română a dat rudă, care înseamnă persoană ce face parte din aceeaşi familie;

34. Ava-satana=dispreţuitor, distrugător; în limba română vorbim despre satana, numele biblic al diavolului, întruchiparea răului, unealtă a răului;

35. A-vibhranta=care nu se deformează, ferm; în limba română a rezultat vibrant, care nu e vibrant, unde vibrant înseamnă a produce sunete, a vibra, a tremura, a tremura etc;

36. A-vira=nebărbătesc, slab; în română vorbim de viril, virilitate unde viril presupune ceva specific bărbatului, puternic, viguros, energic, impetuos;

37. Aho=particulă ce exprimă bucuria sau surpriza dureroasă; în română avem ah!;

38. Atma-dana=care se dăruie pe sine, sacrificiul de sine; în limba română, a da, a dărui;

39. Atmana-saptama=a fi el însuşi al şaptelea; în română a dat termenul şapte;

40. Antika=o soră mai mare, de mai mulţi ani, mai vârstnică, mai bătrână; în română avem cuvântul antic, cu sensul de vechi;

41. Apta=care este apt, capabil; cu acelaşi sens, în limba română avem termenul apt;

42. A-pandura=care este palid, alb; în limba română avem termenul ca atare, despre care se crede că e de origine sârbo-croată; corp de panduri, la Tudor Vladimirescu, ostaşi;

43. Alin=scorpion; în limba română avem nume proprii Alin, Alina;

44. Uda=apă; în română ave termenul ud, şi verbul a uda;

45. Uda-prut=care curge pe apă; în română avem hidronimul Prut;

46. Ud-vamita=care vomită, care aruncă în afară; în limba română avem a vomita care înseamnă acelaşi lucru;

47. upa-naman=supranume, poreclă; în limba română avem cuvântul nume;

48. Upa-nishad= tratate ezoterice indiene, la un moment dat, prin intermediul cărora învăţăcelul ignorant şade la picioarele maestrului pentru a dobândi înalta cunoaştere legată de spiritul suprem, cunoaştere menită a procura mântuirea; în limba română avem verbul a şedea, a sta jos;

49. Upa-stha=a sta în picioare; în limba română avem verbul a sta;

50. Ri=rai; în limba română avem termenul Rai, dar şi Paradis, care provine din sanskritul pardesha;

51. Ritu=timpul potrivit pentru orice acţiune sarificială şi alte acţiuni obişnuite adorării; în română avem termenul rit, de unde ritual, ritualic etc. ;

52. Etaj=mai sus, a creşte, a urca; în română avem termenul etaj, etajare etc.;

53. Eduka= a construi; în română avem a educa, acţiune care presupune tot un soi de construcţie, căci a educa înseamnă a forma pe cineva prin educaţie, a influenţa sistematic şi organizat dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a copiilor;

54. kantha=legat de gât, de sunet, de voce; care cântă, în limba română avem a cânta, cântare, încântare etc.;

55. karkasa=ferm, dur; în română avem termenul de carcasă, care poate însemna şi îmbrăcăminte metalică exterioară ori scheletul unui animal;

56. Karpatika=pelerin, caravană a pelerinilor; în limba română avem denumirea munţilor noştri, Carpaţi;

57. Kaliman=întunecat, închis la culoare; în limba română avem munţii Călimani;

58. kukuta=iarbă otrăvitoare; în limba română avem termenul de cucută cu acelaşi sens;

59. kuthumi=numele unui profesor, autor al unei cărţi de legi; în limba română avem termenul de cutumă, care înseamnă obiceiul pământului, normă de drept, lege, consfinţită printr-o practică îndelungată şi transmisă oral, din generaţie în generaţie.

prof. dr. Florinel Agafiţei

*

…şi polemist-pamfletarul Florinel Agafiţei:

CĂTRE POLITICIENI!


 

Nu mă lasă indiferent lipsa voastră de caracter, dimpotrivă! Mă macină adânc, mă roade pe dinăuntru, nu-mi dă pace. De ce? Simplu: pentru că vă jucaţi la limita inconştienţei cu viitorul ţării, dacă acest cuvânt, ţară, vă mai spune ceva anume sau dacă v-a spus vreodată. Manevrele voastre au rămas aceleaşi, fără noimă şi menite a strica o aderare care şi aşa s-a făcut numai din interes european pentru gurile Dunării, Mare, mai ales pentru poziţia strategică deosebită, avută, de altfel, dintotdeauna. Lipsa voastră de caracter reiese din pendularea de la un partid la altul, de la o alianţă de interese private la alta, îndoindu-vă sub vântul oportunităţilor, tot aşa cum se îndoaie trestia în vânt, dar fără a se rupe. Care este cauza parlamentară pentru care un ins s-a desprins dintr-un partid şi a format un cu totul altul? Nici una serioasă! Pentru ce au ieşit unii din guvern şi pentru ce au intrat alţii? Nu se cunoaşte cu adevărat, iar mass-media speculează. În cele din urmă, după grele dibuiri, se vede că a fost voinţa Preşedintelui. Dacă Preşedintele a ajuns să jongleze cu miniştrii, aşa cum face o pisică atunci când prinde în ghearele sale şoarecele naiv, să atomizeze întreaga scenă politică şi aşa cangrenată de interese partinice, meschine adeseori, atunci înseamnă că suntem la un pas de pierzanie. De pierzanie, deocamdată, nu ca naţie biologică, deşi şi aici ar fi ceva de spus, ci de pierzanie ca naţiune morală, clădită pe principii sănătoase, pe oameni de caracter. Putrezi sunteţi pe dinăuntru, chiar dacă afişaţi rânjete optimiste din maşinile superluxoase ce sfidează minimul bun simţ. Putrezi şi pestilenţiali, căci mirosul vostru a ajuns să infesteze tot spaţiul în care vieţuiesc românii cinstiţi, harnici, morali. Sunteţi capabili să compromiteţi cele mai sfinte idei, cele mai corecte sentimente; ieşiţi şi lătraţi precum buldogii înfometaţi în faţa naţiei, chestiuni faţă de care voi înşivă nu ţineţi nici un cont; vorba pentru voi e la fel de deşartă ca şi fapta, iar perspectiva dispariţiei sacului de grăunţe din faţa ochilor, vă aduce în pragul nebuniei. Atunci aplicaţi tot soiul de manevre, doar, doar veţi rămâne în continuare la guvernare, indiferent de culoarea voastră politică. Maşinaţiunile bizantino-comunistoide sunt în vogă, iar tarele educaţiei voastre socialiste îşi arată din plin limitele în aceste vremuri, când vă strofocaţi să pricepeţi cum este cu economia de piaţă şi cu societatea capitalistă, societate despre care aţi fost învăţaţi pe la Ştefan Gheorghiu, că s-ar afla pe marginea prăpastiei, şi că n-ar mai avea mult până ar ajunge în hăul cel adânc. N-a ajuns, în cazul vesticilor; în acelaşi timp, însă, la noi, comunismul a căzut din formele avute anterior, pentru a renaşte prin intermediul tuturor acelora care l-au slujit credincios înainte de 1989. Nu se va rezolva nimic prin intermediul vostru, căci lipsa coloanei vertebrale vă va face întotdeauna să vă modelaţi după interesul particular şi de moment; a fost Ionescu la pesedişti? Ei, şi ce-i cu asta? Acum e la liberali! A jefuit pedistul Georgescu cinci milioane de euro? Ei, şi ce-i cu asta? Va reapărea bine mersi, spălat, ras, tuns şi frezat la conservatori. Şi-a făcut Popescu o sinecură babană, că-i va ajunge lui şi tot neamului de urmaşi? Nu contează, i se va schimba menirea de până atunci, se va da o vreme la fund şi va reapărea când memoria colectivă va fi amorţit, într-un post cald, dar nu aflat în văzul public, ci puţin mai la dos. Schimbări la faţă, panglicării de doi bani, regizori ieftini care se joacă zilnic cu destinele noastre, ale tuturor şi nimeni nu-i aruncă de pe scena politicii afară. Nimeni, pentru că poporul nostru e aşa cum e! Şi nici nu poate fi altfel un popor, care vreme de şase, şapte veacuri, din evul mediu şi până în perioada modernă, n-a avut nici un fel de cod scris şi tot de cam atâta vreme, n-a avut nici revoluţie politică. Noi n-am ştiut decât să fim muncitori pe timp de pace, eroi în războaie, senini şi poate prea buni la suflet, ajungând iată, acum o sută de ani în urmă, să plătim pentru bunătatea de care am dat dovadă şi să muşcăm ţărâna însângerată în acel an de pomină, 1907. Noi suntem poporul, acela despre care voi, politicienilor, spuneţi că ar fi compus din oamenii de rând, în vreme ce voi… voi rămâneţi aceeaşi pleavă rispită prin instituţiile ţării, după cum a vrut adierea interesată a vântului, a vânturilor… Prea multă speranţă nu mai avem în noi, căci ne-aţi vlăguit şi scârbit organic, în egală măsură. Ne vom reîntâlni, însă, la alegeri! Poate, cine ştie, de data asta vă vom da cu votu-n cap!


prof. dr. Florinel Agafiţei

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: