Cuvânt duhovnicesc de dimineaţă: „Omul fără Dumnezeu…” – de preot prof. Ion Munteanu

Septembrie 11, 2007

De la întruparea Fiului lui Dumnezeu, omul e legat pe veci de Hristos – şi taina omului nu poate fi despărţită de taina lui Hristos. Dacă abordăm omul făcând abstracţie de Hristos, îl reducem pe om la statura şi valoarea sa de animal, îl desconsiderăm şi devalorizăm.”Noi suntem convinşi – spune Levi Strauss, unul din cercetătorii structuralismului anthropologic – că scopul ultimo al ştiinţei despre om este nu de a-l confirm ape om, ci de a-l dizolva”(1). Dezumanizarea la care asistăm astăzi are chiar această cauză principală: despărţirea omului de Hristos, de Dumnezeu. Iar “semnul vieţii noastre se descoperă numai atunci când ne descoperim rădăcinile noastre adânc înfipte în realitatea tainică, în Hristos”(2). Cu alte cuvinte, fără credinţa în Dumnezeu – viaţa omului e marcată de nonsense. Succesele şi bucuriile, truda lui, faptele sale bune – nu duc nicăieri, nu oferă nicio recompensă care să dureze şi care să-l mulţumească pe om, pentru totdeauna. Binele şi răul nu mai contează, fiindcă este suprimată conştiinţa, iar libertatea este şi ea fără conţinut, în absenţa lui Dumnezeu – şi nu are niciun rol, deoarece nu mai există responsabilitatea cu valoare eternă. Acolo unde nu e Dumnezeu, nu mai este nici om adevărat. Pierderea chipului lui Dumnezeu antrenează dispariţia omului adevărat, dezumanizează lumea, înmulţeşte demonizaţii. “Absenţei lui Dumnezeu I se substituie apăsătoarea prezenţă a unui obsedat de sine însuşi, a unui auto-idol”(3). Exacerbarea bunăstării materiale şi a belşugului e un semn al autoidolatrizării sau al iubirii de sine – cu consecinţe grave asupra echilibrului sufletesc al omului, iar concurenţa nemiloasă dintre el şi semeni îl abrutizează şi îl timorează, provocându-l să încerce orice pentru a-şi atinge scopul.Tot ceea ce a inventat omul şi a creat în ştiinţă, cultură, artă şi în primul rand în tehnică – toate mijloacele moderne, mecanice şi electronice, din toate domeniile – au fost create pentru uşurarea muncii şi ridicarea calitativă a nivelului vieţii omului. Dar acţionând în mod autonom şi crezându-se Dumnezeu, omul a pierdut>>>>>>> Ion Munteanu


Calea, Adevărul şi Viaţa : elevii, cetăţeni creştini – mărturisesc!: “Valentine’s day”… de Monica Aariton (XII G); Mai avem până la “Virginia Tech”… de Diana Bortă şi Petrea Bogdan (XII C); Zilnic, în lume, mor… 60.000 de bolnavi de sida…şi câte suflete? de Diana Bortă (XII C); Văd (II) de Delia Savin (X C); „Imoralitatea” în moralitate… de Andreea Lazăr (XII B)

Septembrie 11, 2007

“VALENTINE’S DAY”…
La data de 14 februarie, tinerii au căpătat obiceiul de a sărbători Valentine’s Day sau ziua îndrăgostiţilor. Aceasta “sărbătoare” este preluată de la americani, la fel ca şi Halloween-ul. Dar această aşa-zisă sărbătoare s-a transformat, din ziua îndrăgostiţilor, în ziua comerţului – într-un prilej de a face bişniţă, cu diferite obiecte, precum inimioare sau flori. Însă lucrurile nu se opresc aici. În numele acestei sărbători, tinerii îşi satisfac plăcerile carnale, că doar e Ziua Îndrăgostiţilor, a iubirii – nu?…Eu nu pot să nu mă întreb: oare într-o singură zi din an trebuie să le arătăm sentimentele noastre, celor pe care îi iubim? Iubirea este un sentiment care poate fi exprimat oricând şi oricum, este suficient doar un gest, nu este nevoie să avem o zi programată, şi nici cadouri făcute în serie, cum sunt dezgustătoarele inimioare de pluş… – pentru a iubi. Mulţi nici măcar nu ştiu cine a fost Sfântul Valentin, însă se grăbesc “să marcheze”, în numele lui.

Sfântul Valentin a fost un mucenic ce a trăit în vremea împăratului Claudius al-II-lea. Deoarece bărbaţii romani nu doreau să se înroleze în armată, pentru a nu-şi părăsi soţiile, împăratul interzice căsătoriile.Valentin era un preot care, văzând că oamenii se dedau la concubinaj, datorită acestei legi, hotărăşte să îi căsătorească, în secret, pe aceştia. Atunci când împăratul a aflat, l-a încarcerat pe Valentin, care a murit ca martir în închisoare, în anul 270 d.H., la 14 februarie. >>> continuarea aici >>>


„Cuvânt pentru Hristos”, de Florin Bâra (absolvent/student)

Septembrie 11, 2007

Dincolo de privirile amare, de gânduri murdare, de ceaţă şi iluzia liniştii – se îmbracă-n Sfântă Fericire o Clădire smerită, urcată-n slăvile Cerului de Cuvinte şi Crucii Eterne – ce fac să învie speranţe şi începuturi în oameni. Aruncate-n lumină-s toate, deasupra Clădirii… – vin îngeri, se închină cu flori purtate de vânturi – pe streşine plouă Cuvinte, ce bat în Pietrele Sfinte, rugătoare cerând Eterna Iertare.
Se îmbracă Lumea în fapte…coboară un Înger cerând îndurare, se aşterne tăcere şi plânset se-aude în şoapte…Şi noaptea pătrunde Cetatea cu o linişte surdă – Lumina-i cuprinsă în Candela Sfântă. Paşii Nădejdii se îndreaptă grăbiţi către ceruri. Flăcări preasfinte sar din Icoane – şi suflet şi viaţă pătrund în ele. Să fie Cuvântul! Să se-audă Cuvântul! HRISTOS A ÎNVIAT!
Câtă Lumină Neînvinsă, Nestinsă – de veacuri! Icoana Hristosului îmbrăţişează omenirea , în Ochii Ei citesc Chemare şi Iertare! Fur de la Moarte un zâmbet – să-nţeleg plăcerea de-a muri cu El, minunea de a-nvia cu El. Acum cred, cu El, că Moartea este promisiunea Vieţii de Veci. Căci: HRISTOS A ÎNVIAT! >>>
absolvent-student Florin Bâra


AZI : Părintele CONSTANTIN GALERIU (1918-2003)

Septembrie 11, 2007

Secvenţial biografic :

Părintele CONSTANTIN GALERIU (nume de buletin : COSTACHI GALERI) s-a născut la 21 noiembrie 1918, în satul Răzeşi, comuna Răcătău, jud. Bacău, din părinţii Neculai şi Elisabeta Galeri.
-Între 1930 şi 1938, a urmat Seminarul « Sf. Gheorghe », din Roman, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti (absolvită în 1942, cu lucrarea de licenţă Îndumnezeirea omului, sub îndrumarea lui Nichifor Crainic).
-Hirotonit la Biserica « Zlătari » (unde era deja cântăreţ şi secretar de redacţie, al săptămânalului Ortodoxia, condus de părintele Toma Chiricuţă, marele predicator bucureştean al epocii interbelice), a fost preot în satul Podul Văleni, din comuna Poenarii Burchii, jud. Prahova (1943-1947), apoi la Biserica « Sf. Vasile », din Ploieşti (1947-1973), iar în ultimii 30 de ani, la Biserica « Sf. Silvestru », din Bucureşti (unde a început să slujească, regulat, de la 1 mai 1975).
-Căsătorit din 1943 (prenumele soţiei : Argentina-Cristina, n. Vărgatu), a devenit tată a patru băieţi : Rodion(viitorul director al Ed. Harisma), Serafim, Narcis, Ciprian.
-Incomod ideologic noului regim comunist, a fost deţinut politic, a fost deţinut politic, între 7 august-7 septembrie 1950 – şi, apoi, între 16 august 1952-26 octombrie 1953, fiind purtat prin mai multe penitenciare şi în lagărul de muncă Peninsula (Canalul Dunăre-Marea Neagră).
-În 1973, a obţinut titlul de DOCTOR ÎN TEOLOGIE, cu teza Jertfă şi răscumpărare.
-A fost mai întâi « preot spiritual » (1973-1974), apoi lector (1974-1977) şi profesor titular (1977-1991), la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. În 1992, a fost numit profesor consultant şi conducător de doctorat la Universitatea din Bucureşti. După pensionare, a mai funcţionat ca profesor la Universitatea « Valahia », din Târgovişte – şi la>>> continuarea aici >>>