„Limba noastră, săraca !”

I-a fost dat să supravieţuiască în condiţii dintre cele mai vitrege (Ardeal, Basarabia, Bucovina…)…I-a fost dat să nască, în unduiri de coline, Mioriţa şi Scrisoarea I, versetele biblice în sunet cald, românesc, doinele şi baladele acestor pământuri, aspre şi mereu iertătoare, zborul şi înaltul, mişcarea îndrăgostită a inimii, căderea tragică a norilor…

I-a fost dat să-i ţină uniţi şi aproape, pe cei 10 milioane de români, care nu mai trăiesc în mediul tradiţional. Altfel spus, limba noastră, sprijinită esenţial pe credinţa ortodoxă, I-a ajutat pe aceştia să rămână în tiparele lor ancestrale, dincolo de inerentele diferenţe regionale, temperamentale şi, eventual, politice. Din puţinele informaţii pe care le avem, se pare că pe alte meleaguri vieţuitori, românii vorbesc o limbă mai curată, mai îngrijită şi, în orice caz, mai decentă decât la noi acasă (nu intră în discuţie retardaţii şi snobii de vocaţie, a căror naştere a fost – lucru regretabil ! -. In spaţiul nostru carpatin).

I-a fost dat Limbii Române să fie folosită/maltratată de Marian Vanghelie, de un oarecare Hărdău, Călin Popescu Tăriceanu, M.M.Stoica, Emil Boc, Gigi Becali, impresionantul front al agramaţilor, adunaţi de peste tot, conform sloganului : »Analfabeţi din toate partidele, UNIŢI-VĂ ! » Este poate cel mai disciplinat şi mai eficient sistem de a distruge o limbă şi spiritul nostru naţional. Dacă în decembrie 1989 am avut impresia că, în sfârşit, epoca tembelismului agresiv şi agramat s-a încheiat, în scurt timp această convingere s-a clătinat serios, mai ales prin largul concurs (ticălos şi interesat) al televiziunilor particulare. La loc de cinste se situează mahalagismul, vulgaritatea, nerespectarea ostentativă a unor reguli elementare de scriere şi pronunţie. Un DOOM (2006), mult prea permisiv, aproape legitimează limba căpşunarilor şi a baronilor de Ferentari, sufocată de bâlbâieli, dezacorduri şi o sărăcie a vocabularului, greu de suportat. O limbă la fel de pauperă ca şi gândirea celor care o folosesc. Mai e timp, ne place să credem – încă mai e timp ! Depinde doar de noi toţi !

prof. Mircea Dinutz, Colegiul Naţional « Unirea »-Focşani 

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: