„Jocul de-a dosarele, trei întrebări şi mai multe răspunsuri posibile”

Trăim pe malurile Dâmboviţei, ne place jocul, avem şi experienţă, pe care am tot dovedit-o…în ultimii 16-17 ani ! Jocul se confundă cu farsa, iar aceasta din urmă ameninţă să se substituie realităţii. În cazul de faţă, tot acest bâlci dezgustător are aparenţele celei mai autentice legitimităţi, să recunoaştem, pare o re-punere într-o demnitate (colectivă)…

 

De n-ar fi câteva semne grave de întrebare, mai că am accepta totul, ca pe o reparaţie morală. În primul rând : de ce aşa târziu ? ! ? Mi se poate răspunde că…decât niciodată ! Mă tem că un asemenea răspuns nu închide discuţia, ci mai degrabă o provoacă. În al doilea rând : de ce dosarele informatorilor « care au făcut poliţie politică » au devenit mai importante decât acelea ale membrilor poliţiei politice ? De ce unii sunt demascaţi, înfieraţi – iar alţii trăiesc, cu totul netulburaţi, din nişte pensii mai mult decât onorabile ? ! ? Iată o întrebare defel comodă, ce ridică – la rândul ei – multe alte întrebări.

Chiar dacă vor fi publicate toate dosarele (ca să avem cu ce ne ocupa timpul, în lipsă de altceva), la ce – oare – ne-ar folosi asta, atâta timp cât, se ştie, multe dosare au fost distruse sau, pur şi simplu, au dispărut. Nici măcar Preşedintele ţării nu neagă o asemenea posibilitate. Şi ne mai întrebăm, cu toată candoarea : nu cumva au dispărut dosarele cele mai importante ? Şi atunci, dacă lucrurile stau aşa, o fi drept să arăţi cu degetul, să condamni, să pui la zid « plevuşca » – pe când « şobolanii cei graşi » se află tocmai în corul celor care condamnă acum, cu o vie mânie proletară, deviaţiile de la morală ale celor sacrificaţi, cu bună ştiinţă ? ! Trei întrebări – şi mai multe răspunsuri posibile !…

prof. Mircea Dinutz, Colegiul Naţional « Unirea »-Focşani 

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: