Voluptos joc cu icoane…(poeţi consacraţi, din contemporaneitatea românească): IOAN EVU (Hunedoara)

 

NOTE BIOBIBLIOGRAFICE

Ioan Evu – Născut la 19 Februarie, 1953 în comuna Peştişul Mare, jud. Hunedoara. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu. Poet, prozator, cronicar literar, compozitor, solist vocal, chitarist şi lider al grupului muzical Canon din Hunedoara. A publicat poezie, proză, şi cronică literară în majoritatea revistelor de cultură din ţară şi în câteva reviste din străinătate. Deţinător al mai multor premii literare, dintre care: Premiul I al Concursul naţional de Poezie – Tabăra literară Păuşa (1970), Premiul revistei Luceafărul – Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”(1976), Premiul revistei Tribuna – Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”(1977), Premiul revistei Transilvania – Festivalul naţional de poezie „Lucian Blaga”(1981), Premiul Festivalului naţional de poezie „Lucian Blaga”(1982), Premiul revistei Familia – Festivalul naţional de proză scurtă „Marin Preda”(1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (Filiala Sibiu) pentru volumul „Însoţitorul umbrei”.

Cărţi publicate:

Fereastră de apă, editura Facla, 1982.

Fără armură, editura Albatros, 1984.

Somnul în munte, editura Facla, 1986.

Poet de bunăvoie, editura Eminescu, 1996.

Cetatea moartă, editura Helicon, 1998.

Însoţitorul umbrei, editura Axa, 2003.

Cenuşă vorbitoare, editura Călăuza, 2006.

Amintirile unui pitic din vremea când era mai mic, editura Călăuza, 2006.

Prezent în antologia Drei Dichter aus Rumänien/ Trei poeţi din România (Ioan Evu, Gheorghe Mocuţa, Sorin Roşca), editura Radu Bărbulescu, München, 1999

Prezent în cartea de interviuri Camera cu pereţi de oglinzi (editura Sitech, 2006), semnată de Dumitru Velea.

Despre creaţia sa şi-au exprimat opiniile: Ioan Adam, Ion Arieşanu, Radu Bărbulescu, Valeriu Bârgău, Carmen Blaga, Miron Blaga, Adrian Botez, Constanţa Buzea, Marin Chelu, Neculai Chirica, Mircea Ciobanu, Radu Ciobanu, Alexandru Condeescu, Ştefan Augustin Doinaş, Ion Gheorghe, Horia Gârbea, Silviu Guga, Dumitru Hurubă, Ion Itu, Iv Martinovici, Ion Mircea, Gheorghe Mocuţa, Mircea Moţ, Romul Munteanu, Gabriela Negreanu, Tudor Opriş, Edgar Papu, Adrian Păunescu, Mariana Pândaru, Petru Poantă, George Puşcariu, Ion Roşioru, Atila Socaciu, Constantin Sorescu, Constantin Stancu, Mircea Stepan, Ion Stratan, Constantin Ştefuriuc, Laurenţiu Ulici, Dumitru Velea ş.a.

*

Candoria

Ninge cu miei pe dealuri transilvane

plugurile scot din pământ oase de păsări

fiece piatră rostogolită pe prund

poartă amprenta unei aripi.

La Sântă Măria de Piatră văzui licornul

păscând liniştea mormintelor – stele

tăvălite în iarbă de zborul cezarilor vulturi

cei ce cu umbra aripei trag brazdă

hotarelor Candoriei veşti aducând

că în slăvi mai e loc

pentru ţara cu nume de veşnică zăpadă.

*

Somnul în munte

S-adorm în munţi şi să mă pască mieii

ca pe o iarbă crudă în april.

cu boturi moi să rupă blând din mine

până-mi ajung la trupul de copil.

Să-mi înflorească aerul pe gură

vocalele pe care le-am uitat

şi eu eliberat de sub armură

să fiu pământul bun pentru arat.

Când vor porni ţăranii să îl are

şi vor înfige fieru-n carnea mea

din pieptul meu vor răbufni izvoare

să oglindească-nlăcrimata stea.

*

Transparenţa

Tot mai greoi e mersul pădurilor pe cer

şi pasul lor foşneşte sfânt a eternitate.

Mari clopote de piatră rănite de eter

abia mai rabdă munţii cu stelele în spate.

Văzduhu-i greu şi-apasă cu păsări pe pământ

se-aud trosnind prin beznă şindrilele pe case.

Mi se subţie carnea până sunt doar Cuvânt

şi simt cum mi se rupe ţărâna de pe oase.

*

Ars retorica

Ai ostenit şi tu tot căutând să spui ceva

esenţial ca o piatră filozofală

un compromis fericit între missă şi goarnă

cuvântul ce o dată rostit să devină palpabil

gata să-şi ocupe locul în tabelul cu elemente.

Jefuite sunt iată vistieriile speranţei!

Ungherele toate a fost cotrobăite în căutare

de revelaţii şi sensuri adânci primordiale.

Auzi tu corul cântecelor flasce sabotând

strigătul de câteva milenii al lui Arhimede?

Cine vei fi acum biet traficant de fluturi

tu cruciat al florilor de stâncă?

Îţi vor reda în zori glicina genţiana

optimismul străvechilor cauze pierdute?

*

Priveliştile iederii

Ce vede iedera căţărătoare pe zidul de piatră

roşia iederă ca o dâră de sânge prelinsă pe

caldarâm când plouă peste abatoarele fericirii

şi lacrimile poeţilor oxidează oraşe

când plânge statuia lui Bacovia printre maşinile

de fabricat iluzii brevetate de Comisia

Mondială a Orbilor Surdo Muţi?

Ce vede iedera încolăcită pe sârma ghimpată

scrutând cu ochi indecenţi în camera amanţilor

prin geamul năduşit de îmbrăţişarea lor inflamabilă?

Ce vede ea doar pentru sine

ca un reporter concediat în provincie?

Ah arta poetică a iederii exclusă din manualele

de retorică publicate în ediţii de lux

încăpăţânata artă poetică a iederii cenzurată

de foarfecele ruginite ale gunoierilor municipali.

*

Poet de bunăvoie

Altfel mi-am imaginat eu Grădinile

Suspendate ale Semiramidei în nesfârşitele

mele călătorii pe utopice hărţi.

Fără paznici ca orice minune adevărată.

Dar azi sunt nevoit să renunţ domnule ghid

în favoarea unor miracole mai accesibile.

Cum frumuseţea nu poate fi aureola

de pe creştetul acestor îngeri calpi

ce exersează con fuoco la trompetă răsăritul

vă înapoiez biletul de intrare la carnavalul

uriaş unde oricum am sosit prea târziu.

Îmi rezerv libertatea de-a rămâne

solidar cu bucurii mai simple.

Însă harpiştilor zeloşi celor dornici

de biografii pentru uzul budoarelor

azi le declar aici răspicat:

nu deţin paşaport spre paradis deoarece nu sper

în frumuseţea din dosul uşilor pluşate.

Nu sunt adeptul lui Zen

dar detest faptele zeilor de tinichea.

Când am împlinit optsprezece ani

tatăl meu ceasornicarul m-a alungat

cu reteveiul din Livada Hesperidelor de unde

totuşi reuşisem să fur mărul de aur al poeziei.

*

Un bal mascat

„Vezi ce faci cu viaţa ta…”

Mi-a şoptit acum o seară

un ins cu obraz de ceară

şi costum de mucava.

Era mare bal mascat.

Ca-ntr-o uriaşă cuşcă

dănţuia ferit de puşcă

felurime de vânat.

Leu gazelă urs polar

uliu vulpe rândunică

şobolan dingo pisică

tot distinsul bestiar.

Ciutele valsau visând

îmbătate lin de şoapte

iar ca felinare-n noapte

ardeau ochi de lup flămând.

Travestit în vânător

am păşit tiptil în sală

dar un domn în ţol de gală

mă pofti pe coridor.

„Vezi ce faci cu viaţa ta…”

zise el ca într-o doară

pe când mă-mbrâncea afară

în lumina serii gri.

„Schimbă-ţi masca!” se răsti

în tăcerea grea din seară

apoi chipul lui de ceară

sub ninsoare se topi.

*

Definitiva iarnă

Auzi cum cad, femeie, în noapte peste noi

din viscolite raiuri zăpezi de altădată

cu clinchete de chei zvârlite în noroi

de-un zeu ce-a închis în urmă o poartă îngheţată.

Că am rămas deodată în iarnă fără strai

desculţi prin mari troiene în aspra elegie

cu amintirea caldă a soarelui din grai

să ne-agăţăm de aripi ca în copilărie.

Am fost pe rând şi viermii şi fluturii de soi

vânaţi din crisalide cu plase de ninsoare

scoşi la mezat în pieţe să pună preţ pe noi

braconieri cu cerul ascuns prin buzunare.

Definitiv decembre. Pe boltă norii scriu

elegiac aceleaşi tânguitoare rânduri.

Ne hărăzi ninsoarea imaculat sicriu

cioplit din trunchiul iernii cel pustiit de vânturi.

Înzăpezit linţoliu, oh, diafan mormânt

al veacului în care am trăit cândva în pripă

să nu ştim niciodată cât zbor şi cât pământ

vom duce mâine-n ceruri sub veştedă aripă.