AZI debutează: Monica Ariton, clasa a XII-a G, Liceul Teoretic « Emil Botta »-Adjud

 

Refugiată-n Lumină

Lacrimi de argint îmi cad încet pe faţă,

Îngeri albi - Lumina

Aruncă picături de viaţă.

Cu fulgi mari, Lumina mă alină,

Zvârlind în al meu suflet bucăţi de rază lină.

Plânge Lumina cu lacrimi mari de gheaţă -

Ea ştie, simte durerea ce-mi sfâşie-astă faţă:

Vede cum sufletul mi-e tot mai mic şi-ngheaţă -

Tu, rază blândă, Soare – adu-mă iar la viaţă!

Şi-atunci când sufăr, la Ea alerg mereu,

Doar Ea poate-nţelege ce nu-nţeleg nici eu.

Cu-o adiere dulce îmi ia, vrăjit, durerea,

Doar Ea mai poate-aduce în sufletu-mi puterea.

*

 

O ultimă dorinţă

 

Peste podul îngheţat,

Peste râul veşnic tânăr,

Trec doi pescăruşi de-argint,

Două umbre de lumină.

Şi peste-a lor fâlfâire

Stă tot cerul încleştat -

Împietrit de-a lor iubire,

De-a lor graţie mişcat.

…Privesc la ei cu ochii trişti, în lacrimi,

Şi ştiu c-aşa eram şi noi cândva :

Da, două pete de lumină – două! - în oceanu- ntunecat…

Zburam, ca ei asemeni, ciripindu-ne în vânt iubirea…

Dar precum frunza care moare toamna,

Iubirea noastră a pierit, şi ea….

Plecat-ai din această lume-a sorţii

Şi mi-ai lăsat, cumplit, aleanul morţii…

Un ultim gând mai am privind spre cer,

O ultimă speranţă adia:

Aş vrea ca în cealaltă lume,

Precum doi pescăruşi pe cerul liber – să putem zbura…

 

 

*
Odă Astrului Luminii

 

Privesc uimită moartea Lui

însângerată - simt minunea ce mă învăluie!

Ştiu că va reveni glorios şi

mâine, peste veacuri el dăinuie! -

însă mereu uimită sunt de moartea şi

Învierea Lui!

În zadar noaptea – perfid – mă învăluie

cu reci aripi de întunecat liliac:

dincolo de hohotul gheţii – văd Raza

Speranţei…

Speranţa din suflet nu dispare – ştiu că

mâine voi simţi la fel,

voi trăi şi voi muri la fel – dar

mai ales şi numai: VOI ÎNVIA!

Mereu tânjind după cea din urmă rază de Soare – ultima

poate – din această atât de scurtă

viaţă…