“Semnificaţia metafizică a florii în creaţia eminesciană” - de prof. dr. Florinel Agafiţei

Nu ştim să existe vreun studiu privitor la semnificaţia metafizică a florii în creaţia poetului M.Eminescu; mărturisim aici că, din lecturile noastre, care nu sunt multe, dar nici puţine, nu am întâlnit o asemenea preocupare, un asemenea demers. De aceea am considerat că o atare încercare poate deveni interesantă o dată cu detectarea sensurilor ascunse, criptate, ale mesajelor florale, degajate din versurile şi proza eminesciană.
Nu mică ne-a fost mirarea când am putut constata, recitind cu scop determinat opera poetului, că florile creează, practic, o grădină a Semiramidei, supraetajată, abundentă, vioaie în cele mai multe ipostaze, plăcut parfumată cu esenţe ce bântuie dinspre un Orient balsamatic, şi arareori traversată de umbrele tristeţii.
Astfel, am găsit adeseori pajişti cu flori, imense pajişti, nedefinite, aşa cum sunt şi erau, probabil, cele din văile Bucovinei specifice copilăriei poetului, misterioase pete divers colorate, care-şi deschideau într-o tăcere cosmică, spre bolta cerului, corolele lor pline de pulsaţiunea vieţii, de seva parfumului încă nenăscut; am aflat însă şi flori, ce coboară în versurile scrise la ceas de taină, din timpuri şi spaţii imemoriale, ascunzând în frageda lor corolă, miresme ameţitoare tocmai de la Gangele măreţ.>>>>>>> Florinel Agafiţei